10.02.2010
Un studiu publicat în Nature Genetics prezintă variantele genelor care determină rata de îmbătrânire a organismului.

Teoria cercetătorilor pleacă de la ipoteză că telomerele, aşa-numitele cronometre biologice din cromozomii fiecărei celule, sunt direct corelate cu rata de îmbătrânire a organismului. Telomerele sunt situate la capetele cromozomilor, iar lungimea lor este asociată cu vârsta bilogică a persoanei.

Încă de la naştere, telomerele se scurtează după fiecare divizare a celulelor. Astfel, cu cât variantele de telomere sunt mai scurte, cu atât rata de îmbătrânire a persoanei va fi mai rapidă, cu o predispoziţie mai mare de a dezvolta afecţiuni asociate bătrâneţii, precum Alzheimer, Parkinson şi bolile cardiovasculare.

Cercetătorii au analizat peste 500.000 de variante genetice ale genomului uman, ceea ce le-a permis să le identifice pe cele care apar mai frecvent la persoanele cu telomere mai scurte. Astfel, au localizat o serie de variante situate lângă o genă numită TERC care codifică procesul de telomerază, care asigură stabilizare telomerelor.

"Studiul nostru ne conduce la concluzia că anumite persoane sunt programate genetic să îmbătrânească mai repede", afirmă Prof. Tim Spector, de la King's College London.

Cu toate acestea, cercetătorii spun că anumite obiceiuri de viaţă pot influenţa neagativ procesul de îmbătrânire. "Persoanele cu această predispoziţie genetică pot îmbătrâni chiar mai repede când sunt expuse la un mediu nociv pentru telomre, precum fumatul, obezitatea şi lipsa de mişcare, ceea ce le îmbătrâneşte cu câţiva ani sau le face să cedeze unor afecţiuni asociate cu îmbătrânirea", a adăugat Prof. Tim Spector.

Oamenii de ştiinţă sunt încrezători că înţelegerea modului în care îmbătrânesc celulele îi va ajuta să găsească căi mai eficiente de prevenire şi tratare a afecţiunilor cardio-vasculare şi a altor boli asociate bătrâneţii.